joi, 11 iunie 2009

Cu trenu’ Oravita-Anina 33km in 2h

Update 31.10.2010

O serie de noi poze se pot gasi si pe acest link.


In prima poza este cladirea Sanatoriului TBC de la Marila In a doua poza apar eu :) In a treia se poate observa rampa de incarcare a minereului de uraniu de la Ciudanovita care a fost daramata anul aceste dupa ce ONG-ul Hobby Club Jules Verne a tras un semnal de alarma cu ajutorul ProTv, emisiunea Romania Te iubesc! Urmatoarele sunt de pe ruta Oravita Anina si mai jos o scurta istorie:

La 15 decembrie 1863 calea ferata Oravita – Anina având lungimea de 33.4 km este terminata si data în functiune atât pentru traficul de marfa si calatori. Acest traseu s-a construit la numai noua ani dupa ce s-a dat în exploatare linia Gloggnitz si Murzzuschlag din Austria, fiind vestita prin problemele de constructie ce au fost întâmpinate la traversarea muntelui Semmering. Frumusetea peisajului si performanta constructiei l-a determinat pe baronul Schlagintweit sa o compare cu linia de cale ferata a Semmeringului si sa încerce sa faca cunoscut lumii aceasta zona sub denumirea de „Elvetia banateana” si de asemenea este cunoscuta si sub denumirea de „Semmeringul banatean”. Exista si deosebiri în ceea ce priveste diferenta de nivel Oravita (220m) si Anina (559m), adica 339m pe 34km iar a Semmeringului 388m pe 40km; marele tunel Semmering are lungimea de 1428m iar cel mai mare tunel de pe linia Oravita – Anina are lungimea de 660m (tunelul poarta numele de Gârliste). Societatea Privilegiata a Cailor Ferate de Stat Austriece exploateaza linia din anul 1863 pâna în 1891 când va fi nationalizata si va trecuta în exploatarea MAV, conform conditiilor initiale puse în actul de concesiune. În anul 1918 conform dispozitiei Tratatului de Trianon, calea ferata Oravita – Anina trece în proprietatea statului român fiind exploatata pâna azi de Administratia CFR. În ceea ce priveste tunelurile asa cum am aratat anterior sunt în numar de 14. putem sa le amintim împreuna cu numele ce le-a fost dat (doar unora).
nr.1 Lisava – cu o lungime de 91m pe portiunea Midan – Lisava, în apropiere de gara Lisava
nr.2 Maniel – cu o lungime de 298m (tunelul este denumit dupa numele inginerului arhitect Karl Maniel, care a construit în anul 1886 cladirea depoului de cale ferata din Oravita.)
nr.3 Dollhoff – cu o lungime de 112m (numele acestui tunel este dat dupa numele arhitectului Johann Ludwig Dollhoff-Dier care s-a considerat vinovat un prim esec al perforarii tunelului Gârliste unde cele galerii nu s-au întâlnit din cauza unei devieri verticale de aproape trei metri fapt pentru care s-a sinucis aruncându-se într-o prapastie de pe unul din viaductele liniei. )
nr.4 Seiler (Jitinului) – cu o lungime de 230m
nr.5 – cu o lungime de 76m
nr.6 – cu o lungime de 72m
nr.7 – cu o lungime de 47m
nr.8 – cu o lungime de 57m
nr.9 Izvor sau Polom – cu o lungime de 290m pe traseul Lisava - Gârliste
nr.10 Gârliste – cu o lungime de 660m
nr.11 – cu o lungime de 26m
nr.12 – cu o lungime de 34m
nr.13 – cu o lungime de 31m
nr.14 – cu o lungime de 60m pe portiunea Gârliste – Anina,
în apropierea acestei gari Calea ferata este amplasata în partea de vest si central a Muntilor Semenic pe directia de la est la vest, linia ocoleste muntii de la Maidan – Bradisorul de Jos, traversând Valea Jitinului urca apoi la Gârliste unde se apropie mult de Resita ca apoi sa coboare lin spre Anina. Constructia din munti a impus realizarea unor lucrari de arta importante asa ca pe 33.4km au fost construite 14 tuneluri cu o lungime de 2084m (tunelurile sapate în calcarul dur rezista si astazi), 10 viaducte cu o lungime de 843m, ziduri de sprijin ale versantilor pe o lungime de 9946m si taieturi în munti pe o lungime de 21171m.
Traseul are trei tronsoane: ® Oravita – Maidan ® Maidan – Gârliste ® Gârliste – Anina Pe portiunea Oravita – Maidan sunt 6 viaducte cel mai mare fiind Racovita construit din caramida cu 11 deschideri, o înaltime de 26.5m si o lungime de 125.8m. Imediat dupa acest viaduct se observa o ramificatie a liniei care duce la cariera Maidan , la poalele Tâlvei Mici de un se extrage antracit si cuart . Între Maidan si Lisava se gasesc doua viaducte dintre care cel de pe Valea Jitinului are 7 deschideri si o lungime totala de 130.8m. Deschiderea din mijloc a cestui viaduct are 31m si o constructie metalica cu o înaltime a stâlpilor de 37.18m în timp ce deschiderile externe sunt boltite si curbate cu raza de curbura de 114m. Este cel mai mare viaduct construit pe întreaga linie si de remarcat este faptul ca partea metalica a fost construita într-o zona montana, fara macarale acum 130 ani. Între Gârliste si Anina exista un viaduct în apropiere de Anina cu o lungime de 95.4m si o înaltime de 31.6m, portiunea din mijloc fiind executata din metal. Sa nu uitam ca aceste „lucrari de arta” s-au desfasurat între anii 1860 - 1863 si au necesitat un volum de munca impresionant din cauza terenului accidentat. Totodata trebuie sa luam în considerare ca posibilitatile tehnice ce erau la dispozitia constructorilor în acea vreme erau limitate (nu se inventase înca dinamita). Cei ce au început acest proiect au fost inginerul Karl Dülnig, Karl Maniel si colaboratorii lor. Linia Oravita – Anina a devenit cunoscuta în Europa si prin locomotivele sale cu abur de o constructie speciala. La început s-a folosit o locomotiva tender, articulata, cu cinci osii cuplate (tip E-t, acest tip de locomotiva a fost realizat dupa modelul celor construite de Wilhelm von Engerth pentru linia de cale ferata Viena-Triest), asemanatoare celor exploatate pe linia ce traverseaza pasul Semmering, dupa care au aparut locomotivele cu patru osii cuplate ce permiteau o viteza maxima de circulatie de 35km/h.

Dealul Crucii si imprejurimile











Dealul Crucii numit de nemti Kreuzberg iar de unguri Kereszthegy

Pe Dealul Crucii, se află amplasată Crucea lui Herglotz, ridicată la 29 iunie
1874 de către muncitorii reşiţeni în memoria evenimentelor şi a victimelor din oraş din timpul revoluţiei de la 1848 (Georg Herglotz fusese conducătorul „Bürgergarde”, garda civică a Reşiţei, şi la iniţiativa familiei sale a fost amplasată această cruce metalică în cel mai înalt punct al localităţii). Pe locul în care este acum crucea fusese instalat în 1848 un puternic tun fabricat la Reşiţa, denumit de locuitori „baba” („păpuşa” în limba maghiară), care reuşise mult timp să îi ţină la distanţă pe partizanii împăratului austriac, care atacau dinspre valea Ţerovei.

Familia Herglotz, a ridicat prima dată o cruce de lemn care însă, după câtiva ani, s-a dărâmat. În locul acestei cruci a fost ridicată crucea care se vede si azi, fabricată în Uzinele Resita, cheltuielile fiind acoperite din donatii (lista donatorilor cuprinde aproximativ 400 de nume). Cu această ocazie a fost amplasată si o placă comemorativă.

La poalele acestei cruci este un întreg ansamblu urbanistic, format din case muncitoreşti ridicate în secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea pe versanţii dealului
 
Countomat website statistics and webcounter (Statistik and Logfileanalyse, Statystyk, Statistici, Statistique)