marți, 25 mai 2010

Banatul de munte – Legenda nitului de argint

Legenda nitului de argint.

Abandonată astăzi, tehnologia de îmbinare prin nituire a apărut în secolul al XIX-lea, odată cu primele poduri metalice din oţel prelucrat şi a avut şi ea perioada ei de glorie, care a durat ceva mai puţin de un secol. De nituire se leagă şi un obicei interesant al constructorilor de poduri din acele vremuri - folosirea pentru fiecare dintre aceste lucrări a câte unui nit, de obicei ultimul, din aur sau, mai des, argint. Se pare că această tradiţie a fost inaugurată la 2 decembrie 1851, când s-a finalizat prima linie de cale ferată care traversa continentul Nord American. Pentru podul de la Promotory’s Point (Utah) a fost folosit un nit de aur. Tradiţia a prins, fiind aplicată şi de Uzinele din Reşiţa care au început să construiască poduri feroviare în 1870 şi poduri rutiere în 1882. Din poveştile bătrânilor „podari” transmise din generaţie în generaţie, ca şi din documentele vremii, ştim că ea s-a păstrat şi în uzina noastră, ceremonia având loc cu o mare solemnitate. Cinstea de a bate acest nit - simbol revenea, de obicei, proiectantului podului, sau unui şef de echipă, care făcea parte din elita celor de pe şantier. Ultimul nit de argint, folosit la un pod executat de Uzinele din Reşiţa a fost bătut în data de 18 martie 1939, la un pod de pe linia ferată ce unea Ardealul cu Bucovina. Cinstea de a-l bate i-a revenit tablieristului Josef Hajdu de la Fabrica de Poduri a societăţii U.D.R. Odată cu începerea războiului, nituirea a început să fie înlocuită cu tehnologia de sudare, mai ieftină, mai uşor de aplicat şi tot mai sigură, tradiţia nitului de argint intrând în istorie.

Sursă: un articol apărut în "Mesagerul UCMR"

miercuri, 19 mai 2010

Banatul de munte – Primul pod rutier sudat din România

 1931

 
Imagini din timpul montării. 
 

 
   U.D.R. a construit peste 180 de poduri feroviare şi 100 de poduri rutiere pe întreaga suprafaţă a ţării. În 1920, constructorii de poduri reşiţeni au refăcut podul de la Feteşti, peste braţul stâng al Dunării, distrus în timpul primului război mondial.
   În 1931, U.D.R. a construit la Reşiţa primul pod arcuit și sudat integral din România şi al treilea din Europa. Podul are o deschidere de 30 m şi leaga oraşul Reşiţa de cartierul Stavila. În prezent acest pod se afla sub pasajul de la pompieri.

Asa arata in 2010!


 

joi, 6 mai 2010

Banatul de munte – Colţan

Colţan este un cătun dispărut din judeţul Caraş-Severin, situat pe drumul dintre Bocşa şi Câlnic, pe malul râului Bârzava. Cătunul s-a format datorită unei fabrici de var, care se afla în acel loc, iar muncitorii şi-au construit case în apropierea acesteia. În prezent, fabrica nu mai funcţionează, iar în Colţan nu au rămas decât casele foştilor muncitori.

Podul de peste Bârzava de la Colţan.

Micul Colţan.


 
Ruinele unui cuptor de var.

 
Găsirea unei guri de mină închisă pe interior ne-a intrigat şi ne-a determinat să mergem să vedem ce este după acel deal...

Am reuşit să bag aparatul pe sub uşa de metal care, la bază, avea o gaură din cauza ruginei.

 Am coborât de la nivelul primului platou şi ajungând jos am aflat de ce cealaltă intrare era închisă pe interior.
  
 
Coborând, am gasit celalalt capăt care era deschis.

 
Intrarea în galerie.

 
 interiorul galeriei.

 
În parte de sus a pozei se observă o nouă intrare în galerie .

   Ieşind din acestă mică vale, care de fapt e o fostă carieră de piatră de calcar, am ajuns la casa proprietarului care ne-a atenţionat că este proprietate privată şi ca noi nu avem ce căuta acolo. Dar din fericire el ne-a lăsat să ne continuăm drumul şi ne-a explicat că după urmatorul deal este o altă veche carieră. Aceasta, în care am fost noi sa folosit doar la tranzitul vagoneţilor. Se poate observa în poza de mai sus cum platforma de ciment, care cândva a avut montate sine pentru vagoneti, leagă cele două tunele.

                        

Update: Din surse proprii (G.P.), am aflat că aceste galerii s-au folosit în perioada 1965-1980 ca depozite ale societăţii "Alimentara Reşiţa" pentru alimentele perisabile (legume, fructe) .

În 1891, la Colţan, pentru prepararea varului erau instalate 4 cuptoare verticale şi un cuptor inelar la Gârliste, asezate la gura carierelor de piatră. Numărul de cuptoare de la Colţan s-au sporit mai tarziu la 9.
Ca şi astăzi, piatra de Colţan se întrebuinţa o parte la furnale, iar alta arsă la cuptoarele Siemens-Martin.
 Fragment din "Monografia Uzinelor de Fier şi Domeniile din Reşiţa şi frumuseţea naturală a împrejurimilor" 1935 - Ing. Ion Păsărică (fost inspector la Uzinele de Fier şi Domeniile din Reşiţa)


 
Countomat website statistics and webcounter (Statistik and Logfileanalyse, Statystyk, Statistici, Statistique)