duminică, 31 octombrie 2010

Cuptorul de var de la Gârlişte



Într-o duminică  splendidă de octombrie am făcut o excursie cu trenul din Oraviţa până în Gârlişte.  Aici ştiam, atât de la tatăl meu, cât şi din cartea “Monografia Uzinelor de Fier şi Domeniile din Reşiţa şi frumuseţea naturală a împrejurimilor” 1935 – Ing. Ion Păsărică (fost inspector la Uzinele de Fier şi Domeniile din Reşiţa), de un cuptor inelar de var aşezat la gura carierei de piatră.



Liniile de cale ferata care duc spre cuptorul de var.

În cartea amintită mai sus am mai găsit următorul pasaj:

Calea ferata cu tracţiune animală, Gârlişte ce porneşte din staţia CFR de la Gârlişte. Construcţia s-a făcut în 1925, are o lungime de 3,2 km şi este pentru ecartament 700 mm. Ca material rulant avea: 5 vagoane pentru buşteni şi 4 vagoane pentru lemne de foc.

De-a lungul timpului această linie a fost modificată ajungând la dimensiunile ecartamentului normal (1435 mm).



Baza cuptorului şi gura de ardere.





Panorama de pe rampa de incărcare a cuptorului.



Acelaşi loc, spre gară şi tunel.





Lângă gară la vreo 500 m se găseşte o pădure  de molizi.

De mult nu am mai văzut o pădure atât de curată şi de frumos întreţinută, deşi nu cred că cineva o întreţine, dar ea este atât de rar călcată de vizitatori încât este cât se poate de naturală. Accesul cu maşina e aproape imposibil, am înteles ca din Anina este un drum, dar doar cu o maşina de teren se poate ajunge acolo. Ciobanii sunt cei care bătătoresc potecile acestor dealuri. Ca să ajungi din gară până în sat trebuie să străbaţi pădurile timp de o oră jumate.





Tunelul de aprovizionare al cuptorului de var.



Cariera de unde se extrăgea piatra de calcar.

Dacă accesaţi  link-ul de mai jos, puteţi observa carierele (Google Maps)
Vizualizare hartă mărită



Plimbare prin pădure.

























Mirific!



Pe direcţia Oraviţa-Anina, înainte de intrarea în gara Gârlişte.



La o distanţă de 12 km în linie dreaptă, conform Google Maps, se vedea, din gara Gârlişte, satul Clocotici, cu biserica albă, pură, impunătoare.



În aşteptarea trenului...



Iată că a sosit!

Înapoi la Oraviţa!

Mai multe poze de pe ruta Oraviţa-Anina le puteţi găsi aici.

3 comentarii :

Gh. Popoviciu spunea...

Foarte fain a iesit modul de prezentare a cuptoarelor, nu multi isi mai amintestc de acestea sau au informatii despre ele, se vede ca te-ai pregatit pentru drumetie si statia Garliste a fost o tinta bine aleasa. Felicitari si la mai multe asemenea prezentari!

Turonian spunea...

Nu am înţeles din articol unde se afla cuptorul? La vest de sat, la est de sat, în Poiana Periş, lângă gară? Pe baza propriilor investigaţii, eu zic că acea cale ferată îngustă pe care o pomeneşte Păsărică (1936) pornea de undeva din apropierea "marelui cot" al Cheilor Gârliştei (drept dovadă terasamentul, cele două culei ale podului, tunelul etc. care se păstrează şi azi), urca pe undeva pe Valea Mare şi ieşea la gară. Eu cred deci că acest cuptor, pe care îl menţionezi, e pe lângă gară. E logic să fie aşa. Exploatau calcar din zoba cheilor şi îl duceau la gară, excelent gândit. Dă un reply. Poate colaborăm.

Adrian Drăgan spunea...

Cuptoarele sunt langa gara, cum stai cu fata, in parte dreapta. Tatal meu e garlistean si el cunoaste urmele caii ferate din chei. Din ce stie el se pare ca au vrut sa taie in chei o noua cale ferata care sa mearga Anina-Garliste-Resita. Dar astea sunt doar presupuneri. La fata locului, pe chei, nu am mai fost de mult. Poate la vara apuc sa fac cercetari la fata locului. Nici teoria ta nu e de neglijat, chiar e mai plauzibila. Id de messenger e adresa de email?
Adrian Dragan

Trimiteți un comentariu

 
Countomat website statistics and webcounter (Statistik and Logfileanalyse, Statystyk, Statistici, Statistique)